Raftul cu carte: Cea mai bine vândută carte la Bookfest 2023

MOTTO: „O, ȚARĂ TRISTĂ, PLINĂ DE UMOR” (GEORGE BACOVIA)

La ediția a XVI- a a Salonului Internațional de Carte „BOOKFEST 2023”, desfășurat în luna mai în capitală, cea mai bine vândută carte publicată la Editura Humanitas a fost cea intitulată „GAROAFE LA BORDEL”, scrisă de Radu Paraschivescu. Pe locul următor s-a situat Andrei Pleșu cu volumele „CAPODOPERE IN DIALOG” și „OCHIUL ȘI LUCRURILE”. Volumul „EXITUS”, semnat de Gabriel Liiceanu, directorul editurii, a ocupat locul al patrulea în preferința cititorilor-cumpărători.

Faptul că scrierea lui Radu Paraschivescu a fost cea mai cumpărată carte de către publicul- cititor, nu mă surprinde. Trăim „cumplite vremi”, cum zicea cronicarul moldovean din secolul al XVII-lea, Miron Costin. Răul proliferează azi și ne invadează viața sub diverse forme mai mult decât neliniștitoare. „Istoria ne-a arătat ce succes enorm au comediile în vremuri de mare criză, cât de mare nevoie au oamenii de comedii când le este frică”. (Sever Voinescu, redactor-șef al săptămânalului DILEMA VECHE). Scriitura „Garoafe la bordel”, a lui Radu Paraschivescu, face parte din apreciata categorie a operelor scrise în registru comic, fiind unul dintre autorii de proză contemporană comico-satirică cei mai citiți de publicul larg, chiar dacă specialiștii, criticii literari, nu-i prea au în atenție. RADU PARASCHIVESCU (n. 1960) este prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte la „Humanitas”. A absolvit Facultatea de limbi străine la Universitatea din București. A publicat pâna în prezent mai mult decât un raft de cărți în proză. Cele mai citite sunt cele umoristice: „Ghidul nesimțitului”, „Fie-ne tranziția ușoară”, „Maimuța carpatină”, „Noi vorbim, nu gândim”, „Cum gândesc politicienii”, „Vitrina cu șarlatani”, „Două mături stau de vorbă”, „Noi perle de tranziție”, „Bazar bizar”, „Aștept să crăpi”, „Omul care mută norii” etc.

Comună acestora este tematica abordată – tarele societății românești de azi. Practic, acest scriitor „arhivează hibele naționale”, nu întotdeauna ușor vizibile sau depistabile. O face într-o manieră preponderent caricaturală, ceea ce dă stilului său factură comică, încât putem spune că, citindu-le, ele ne stârnesc atât plânsul, cât și râsul. Așadar, opere despre ce înseamnă expresia românească – RÂSU‘- PLÂNSU‘. Nu puțini sunt cei care spun că pe noi ne caracterizează și faptul că știm să trecem peste momentele dificile făcând „HAZ DE NECAZ”. De ce scrie Radu Paraschivescu despre toate acestea ? „Simt nevoia să vorbesc și să scriu despre unele nedreptăți la care asist sau care se petrec în jurul meu: impostura, ipocrizia sulfuroasă, nedreptatea și mafiotlâcul balcanic îmi repugnă. „Un exegent remarcă faptul că Radu Paraschivescu „s-a făcut cunoscut prin aciditatea voioasă aplicată realitații”. Acesta a recunoscut pertinenta caracterizare: „Scriu ironic (batjocoritor, acid) e adevărat, numai că ironia e un semn de bună funcționare a spiritului critic”.

Titlul bestsellerului „GAROAFE LA BORDEL„ este unul specific acestui scriitor. El are un iz comercial evident. Ce semnificație are el, aflăm citind povestirea “FILOCLUB” din acest volum. Ea este inspirată din autorul WOODY ALLEN, dar și dintr-o „legendă urbană privind un așezământ de destindere hormonal-culturală care ar fi existat cu decenii in urmă în apropierea Universitătii bucureștene. Influențată de cele două aspecte, studenta Anca Dragoslav de la Filologie, eroina principală a povestirii „FILOCLUB”, pune și ea, împreună cu alte colege și cu pensionara Stela, proprietară de spațiu locativ, baza unui astfel de lăcaș, intitulat „FILOCLUB”. Acesta era, de fapt, un bordel clandestin pentu intelectualii subțiri, care, „dincolo de reglarea fluxului de testosteron, simțeau nevoia de conversații sofisticate”. „Truditoarele” clubului erau studente la Filologie. Reușita lor este deplină, ajungând să închirieze un spațiu nou, modern, în care pentru a intra trebuia să cumperi de la parter două garoafe albe, în buchetul lor „era ascuns un pătrățel metalic pe care era gravat numărul camerei unde erau așteptați”. Textul nu cuprinde decât foarte sumare scene erotice, locul prim din fiecare poveste ocupându-l interesantul dialog cultural elevat dintre clienți, tineri universitari în primul rând și <<truditoarea gazdă >> din „Clubul Cultural”. Prezentul volum reunește între coperțile lui 11 povestiri. Sunt 11 povestiri scrise în registrul poantei, al farsei, al parodiei, al bunei dispoziții. Pe coperta a patra a operei, scriitorul mărturisește izvorul tematicii pe care ne-o oferă narațiunile sale: „Poți face multe lucruri în România, dar să te plictisești, sub nici o formă. Suntem o țară veselă, chiar dacă pe teritoriul ei trăiesc și oameni triști. Cele unsprezece povestiri din <<Garoafe la bordel>> exact pe astea pun reflectorul, pe felul în care sursele de amuzament se pot ivi oriunde. „Unde le-a găsit? Pretutindeni, chiar și în locuri unde ne așteptam mai puțin : ÎNTR-O UNITATE MILITARĂ, în povestirea „ABDOMINABIL”, condusă de un locotenent-colonel, Clement Lilian Chișleag, un adevărat despot ce aplică principiul „scopul scuză mijloacele”, pentru a-și atinge visul de avansare în grad. Disprețuiește oamenii inteligenți. Dovadă, o companie de TR-iști este pur și simplu batjocorită. Aceștia îi vor oferi drept „răsplată” o farsă inedită prin care îi vor scoate la lumină hidosul caracter, incultura, incompetența, cu ocazia vizitei unei delegații europene. I se va spulbera atât visul de avansare, cât și acela de-a se vedea un comandant pe vecie. În platourile diferitelor televiziuni, acest „arhivar al maladiilor moral-spirituale din lumea de azi„, este efectiv captivat de superlativul efort al conducerilor acestora de-a oferi programe cu mare audiență la privitori, indiferent de conținutul lor. Pentru aceasta, inclusiv compromisul este folosit ca urmă de succes. Facem cunoștință cu toate acestea în captivantele narațiuni – „BRAVO, AI STILOU!” și ” AȘTEPT SĂ CRĂPI ȘI SĂ-ȚI PUN CRUCE”. Primul text enumerat, „Bravo, ai stilou!„, este o parodie izbutită a emisiunii TV „BRAVO, AI STIL!„. De data aceasta, concurenții se întrec nu în stilul vestimentar, ci în harul creativ. Efectele comice sunt izvorâte din incompetența creatoare a participanților, aflată în contrast cu opinia acestora despre ei.

Tema predilectă a scrierilor lui Radu Paraschivescu – demascarea formelor de degradare a folosirii limbii române – este în prim-planul povestirii „COME MEET OUR ZOMBIES” („VENIȚI SĂ VĂ ÎNTÂLNIȚI CU ZOMBII DE LA NOI”). Ea este o mostră convingătoare a zombificării și malformării limbii noastre, îndeosebi prin invazia termenilor străini, în dauna unor clasice denumiri sau prin excesiva prezență în vocabular, oficial îndeosebi, a romglezei. Pentru a-i convinge pe cititori, reproduc o secvență din povestire pentru a face cunoscut modul în care managerul unei instituții, „SALE UNLIMITED”, prezintă unui nou angajat, Alin Dumitru, licențiat orădean în managmentul vănzarilor, câteva din principiile după care își desfășoară activitatea: „avem o agendă extrem de încărcată și, dacă nu prioritizăm cum trebuie, pierdem bani și clienți. Azi mai mult ca oricând e nevoie să ne customizăm relațiile și să ne punem toate skills-urile în slujba challenge-ului pe care l-am identificat: creșterea market share-ului și implicit a turnover-ului…„. Așadar, în această firmă de vânzări chezășia succesului era stăpânirea dezinvoltă a romglezei. De la început, tânarul absolvent se convinge că „nimeni la <<Salles Unlimited> nu se putea sustrage importurilor lingvistice, oricât de bizar și caraghios ar fi sunat”. În consecință, Alin Dumitru, uluit și dezamăgit, îi trimite directorului de personal demisia sa, scriind-o într-o romgleză plăcută acestei instituții. După această „cură de romgleză al cărei cobai fusese”, Dumitru trecu prin dreptul unei uși de cinematograf și dădu cu privirea de un carton pe care scria cu litere mari: “PE ACEASTA INTRARE DECÂT SE IESE.”

Multe pagini ale acestui volum de povestiri vin parcă să demonstreze semnificațiile unei lozinci afișate de unii „înnoitori„ ai societății noastre postcembriste: „NOI VORBIM, NU GÂNDIM!„.

Din „albumul” maladiilor din realitatea românească de azi ce-l realizează Radu Paraschivescu, nu putea nicidecum lipsi tema incompetenței unora din cei care conduc marile orașe. Ea este în prim-planul narațiunii „BUSHUREȘTI”, aceasta relatându-ne aspecte din vizita în capitala noastră a președintelui american George W. Bush. Pentru reușita vizitei, sunt mobilizate în primul rând oficialitățile principalelor instituții bucureștene. Acestea sunt supuse de americanii care regizau totul, unui adevărat test de competență. Foarte puțini l-au trecut, inclusiv la capitolul cultură civică generală. De pildă, n-au știut nici ce înseamnă expresia „baie de mulțime”. Umorul și ironia de-o mare subtilitate a acestui prozator contemporan este omniprezentă și în alte povestiri ale volumului: „ENYA LA MALU SPART”, „POATE-ȘI UITĂ DRACULUI PASTILA”, „SMIRDARUL ȘI BULBUCUL”, „ȘEPTICEMIE”, „SĂ INVADĂM CU EMILIAN BĂDOIU”. Pe lângă forma caricaturală (adesea hiperbolizată) de prezentare a personajelor, ori farsa și parodia, Radu Paraschivescu utilizează, în stilul acestor amuzante și dense în adevăruri spuse sau doar sugerate povestiri, și o varietate a comicului de limbaj, de situație, de caracter, de nume. Citind aceste povestiri pline de haz de necaz, ne întristăm, dar și râdem de alții, iar, în unele aspecte, și de noi, dacă ne uităm într-o oglindă curată. O carte de citit nu numai în vremuri pandemice sau în concediile anuale, ci și în clipele de răgaz în care căutăm să aflăm de ce viata noastră nu-i așa precum am conturat-o în viziunile noastre adolescentine și nu numai.

Prin cărțile sale, scriitorul Radu Paraschivescu „caută căile prin care România să redevină o țară normală și meritocrată”.

O primă cale aflată la îndemâna noastră a tuturor este eradicarea (= smulgerea din rădăcini) a izvoarelor din noi ce cauzează, ce generează răul, nedreptatea, ura, necazul, sărăcia, tristețea. Aceste izvoare sunt tocmai „maladiile” moral spirituale păguboase, începând cu mentalitatea ruginită despre bine și rău, despre condiția noastră în lumea de azi. Ele promovează minciuna, nonvaloarea, stimulează corupția, nepotismul, nesimțirea crasă ridicată la rang de virtute, violența, eludarea legii, pun în paranteză cultura, educația și-i dau prioritate câștigului material obținut cu orice preț ș.a.m.d.

Să nu uităm că zeii sunt în ceruri, răul, dușmanul – lângă noi, dar și în noi!

profesor OCTAVIAN GUȚU,

Șimleu Silvaniei